|
|
Euro in Romania din 2014
Deşi politica monetară şi valutară a fiecărui stat membru al Uniunii Europene face obiectul interesului comun al instituţiilor de la Bruxelles, opţiunile de strategie monetară şi valutară după aderarea la Uniunea Europeană constituie, în principal, o responsabilitate şi o prerogativă a instituţiilor naţionale. Conform Tratatului de la Maastricht, statele care aderă la Uniunea Europeană devin membre ale Uniunii Economice si Monetare beneficiind de o derogare temporară în ceea ce priveşte adoptarea monedei comune.
La utlimul Consiliu ECOFIN de la Bruxelles, ministrul finanţelor român a anunţat oficial intenţia României de a adera la zona euro în 2014. România şi-a asumat intrarea în zona euro la orizontul anului 2014 prin Programul de Convergenţă, ulterior unei perioade de şapte ani de pregătire pentru adoptarea monedei euro (2007 – 2013). Acest program a fost analizat de Consiliul Uniunii Europene tot la reuniunea de la Bruxelles a miniştrilor de finanţe. "În cazul României, am transmis un mesaj autorităţilor potrivit căruia supraîncălzirea economiei necesită politici fiscale mai stricte. Nu au fost riguroşi în corectarea dezechilibrelor bugetare şi nu au contribuit, printr-o astfel de corecţie, la mixul de politici necesare economiei româneşti", a afirmat comisarul european pentru afaceri economice si monetare, Joaquin Almunia, după Consiliul ECOFIN.
Cum vom adera la zona euro
România va adera în 2012 la mecanismul ratei de schimb doi (ERM 2). Aceasta este etapa preliminară adoptării monedei comune. Participarea la ERM 2 este condiţionată de implementarea unor reforme structurale suplimentare care să ducă la cresterea capacităţii şi flexibilităţii economiei româneşti de a face faţă şocurilor asimetrice.
Pentru intrarea în mecanismul valutar ERM 2 şi, în cele din urmă, pentru adoptarea monedei euro, calendarul propus trebuie să permită un interval de timp suficient pentru îndeplinirea pe o bază durabilă a criteriilor de convergenţă nominală şi reală şi să fie suficient de ambiţios pentru a concentra voinţa politică în direcţia continuării reformelor.
Realizarea convergenţei nominale presupune îndeplinirea următoarelor criterii stabilite prin Tratatul de la Maastricht:
1) Stabilitatea preţurilor
Rata medie a inflaţiei, observată pe o perioadă de un an înaintea momentului examinării, nu trebuie să depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media ratelor consemnate în cei mai performanţi trei membri ai UE, respectiv 2,8% .
In România rata medie a inflaţiei a ajuns la la 6,56% în 2006 (an/an) .
2) Rata dobanzii pe termen lung
Rata medie nominala a dobanzii pe termen lung pe ultimele 12 luni înaintea examinarii nu trebuie să depăşească cu mai mult de 2 puncte procentuale media ratelor dobanzilor pe termen lung din cele mai performante trei state membre ale UE , respectiv 6,2% .
In România rata dobânzii la ultima emisiune de obligaţiuni guvernamentale pe termen de 10 ani (august 2005) a fost de 7,49%, iar la ultima emisiune obligaţiuni guvernamentale pe termen de 5 ani (martie 2007), rata dobânzii a fost de 7,03%.
3) Stabilitatea cursului de schimb
Cursul de schimb al monedei nationale fata de euro trebuie sa se încadreze în intervalul de variaţie de +/-15%, fără tensiuni majore pentru o perioadă de doi ani înaintea momentului examinarii.
In România , în perioada 2005-2006, aprecierea/deprecierea zilnică maximă a cursului de schimb leu/euro faţă de media celor doi ani a fost de +10,0/-6,1%.
4) Sustenabilitatea pozitiei fiscale
Deficitul bugetar (calculat conform ESA95) nu trebuie sa depaseasca 3% din PIB în anul anterior examinarii; daca aceasta valoare este depasita, deficitul bugetar trebuie sa fie redus substantial si continuu catre o valoare apropiata de cea de referinta sau depasirea valorii de referinta trebuie sa fie exceptionala si temporara
In Romania, începand cu anul 2002, deficitul bugetar s-a situat permanent sub valoarea de referinta de 3% din PIB, în anul 2006 înregistrând1,9% în PIB. (calculat conform ESA95).
Ponderea datoriei publice este sub 20% din PIB (12,7% in anul 2006) mult mai redusă decât plafonul de 60% stabilit de Tratatul de la Maastricht. Obiectivul principal al managementului datoriei guvernamentale îl reprezintă menţinerea în limite sustenabile a nivelului acesteia şi asigurarea surselor necesare finanţării deficitelor bugetare şi a resurselor de plată a serviciului datoriei la un cost cât mai redus şi un nivel al riscului acceptabil.
Tratatutul de la Maastricht nu mentioneaza criterii explicite privind convergenta reală, care presupune diminuarea decalajelor dintre tari cu privire la nivelul productivităţii şi al preturilor, implicând cresterea veniturilor din ţările în curs de dezvoltare către nivelul existent în ţările dezvoltate.
Acest criteriu este reprezentat de nivelul PIB/locuitor exprimat la paritatea puterii de cumparare standard (PPS)
In ce priveşte situaţia României, înainte de demararea negocierilor cu UE, PIB/locuitor exprimat în PPS era de 23,2% din nivelul înregistrat în zona euro (în anul 1999), ajungând la 34,4% în 2006 (estimări Eurostat).
Există anumiţi factori care pot optimiza intrarea în zona euro. Indeplinirea criteriilor convergenţei nominale joacă un rol principal, dar foarte importanţi sunt acei factori care fac posibilă o performanţă solidă în cadrul uniunii monetare. Aceştia includ flexibilitatea în pieţele de produse/servicii şi în pieţele pentru factori de producţie, consolidarea reformelor sistemelor de pensii şi asigurări sociale şi o politică fiscală concentrată asupra mobilităţii factorilor de producţie în cadrul condiţiilor de piaţă unice, inclusiv migraţia forţei de muncă.
Pentru a atinge criteriile de convergenţă reală şi nominală este necesară continuarea eforturilor pentru a obţine:
- consolidarea decelerării inflatiei ,
- formarea pieţei interne de capitaluri pe termen lung şi convergenţa ratelor de dobândă cu cele stabilite prin Tratat. Este necesară dezvoltarea pieţei titlurilor de stat, pe fondul finalizării liberalizării contului de capital şi a apariţiei fondurilor de pensii private;
- stabilitatea relativă a cursului leului pe piaţă. Un grad de stabilitate mai ridicat al cursului de schimb poate fi atins prin creşterea credibilităţii procesului de convergenţă şi prin stabilizarea anticipaţiilor privind cursul de schimb pe termen lung.
Dintre avantajele adoptării monedei unice se enumeră:
- dispariţia riscurilor curente de schimb valutar ale leului în raport cu euro;
- transparenţa şi siguranţa tranzacţiilor, cu implicaţii asupra creşterii competiţiei între agenţii economici;
- creşterea fluxului de investiţii directe;
- pe termen lung, creşterea eficienţei economice şi a standardului de viaţă la niveluri comparabile cu a statelor membre.
Sursa: Ministerul Finantelor Publice
|