Prezentare
Asezare Geografica
PREZENTARE
Poziţionare geografică: Comuna Tomeşti este situată în partea de est a judeţului Timiş, la 55 km distanţă de Lugoj şi 22 km distanţă de Făget;
Componenţa: Colonia Fabrici – reşedinţa de comună, Tomeşti, Baloseşti, Luncanii de Jos, Luncanii de Sus şi Româneşti;
Căi de acces: DN 68A, DJ 684;
Suprafaţa: 14094 ha;
La 118 km depărtare de Timişoara, pe DN 6 se află comuna Tomeşti, vestită pentru produsele din sticlă fabricate aici. În imediata apropiere se află Valea lui Liman, un loc pitoresc ideal pentru recreere şi petrecerea timpului liber. Comuna are ca localităţi aparţinătoare satele Băloşeşti, Colonia Fabricii, Luncanii de Jos, Luncanii de Sus, Românesti.
S-au descoperit urme ale locuirii în zonă încă din epoca neolitică dar documentele scrise existente fac referiri la existenţa acestei localităţi din anul 1597. Comuna Tomeşti, vestită pentru produsele din sticlă fabricate aici, este situată pe versantul nordic al Munţilor Poiana Ruscă, pe cursul superior al râului Bega până la confluenţa rîului cu Şasa (Bega Poieni). Relieful coboară treptat de la altitudini de peste 1300 m în sudul comunei, la sub 300 m în nord. Distanţa de la Luncanii de Jos (satul aşezat în sudul comunei) pînă în Vârful Padeş (1377,5 m) este de 7 km iar până în Vârful Rusca (1356,1 m) este de 20,2 km. Râul Bega, cu afluenţi mai mici, traversează teritoriul comunei de la sud la nord. Poziţia sa geografică, într-o zonă montană şi piemontană, traversarea comunei de râul Bega cu o serie de afluenţi, apropierea de magistralele rutiere şi feroviare internaţionale, de aeroportul internaţional Timişoara, de viitorul coridor pan-european nr. 4, îi oferă acesteia multiple avantaje economice.
Comuna Tomeşti este situată pe versantul nordic al munţilor Poiana Ruscăi, pe cursul superior al râului Bega, desfăşurându-se sub vârfurile Padeş (1378 m) şi Rusca (1359 m), până la confluenţa râului Bega cu afluentul Sasa, în interiorul ei aflându-se o bogată şi frumoasă zonă montană şi piemontană. Din punct de vedere administrativ, comuna Tomeşti acoperă o suprafaţă de 148,4 kmp şi aparţine judeţului Timiş, fiind situată la extremitatea de est a judeţului.
Comuna Tomeşti de astăzi îşi are temeliile statornicite pe o veche vatră strămoşească. Primele atestări documentare despre satele ce aparţin comunei sunt din perioada 1365 – 1464, Luncanii de Sus (1365), Baloşeşti şi Tomeşti (1404 – 1405) şi Româneşti (1464); existenţa lor fiind cu mult mai veche, aşa cum rezultă din săpăturile arheologice.
Teritoriul comunei Tomeşti ce aparţine nord-vestului Munţilor Poiana Rusca, caracterizat printr-un relief diversificat (munţi, dealuri, depresiuni), climă blândă, ape bogate în peşte şi un subsol bogat în minereuri, a fost locuit neâncetat, încă din cele mai îndepărtate epoci ale istoriei omeneşti.
Cercetările arheologice efectuate în perioada 1960 – 1974 la Româneşti (la Dumbrăviţa şi Peştera cu apă), au scos la lumină unelte din piatră şi o serie de vase din ceramică (fructiere, cupe cu picior perforat etc) ce datează de circa 30.000 de ani şi au aparţinut paleoliticului superior, aurignacian. Aşezarea de la Dumbrăviţa era formată din şase nivele de locuire paleolitice. În stratul al cincilea au fost sesizate urmele unor „ateliere” de prelucrare a diferitelor roci, iar în ultimul strat s-au descoperit lame de silex (piatră dură) de format îngust cu tăişul realizat prin retuş. Materia primă din care erau confecţionate uneltele – silexul – se recolta din dealul Cremenei, din satul Luncani, sau din albia râului Bega. Unelte din silex şi fragmente din ceramică aparţinând paleoliticului superior au fost descoperite şi în locul numit „Dâmbul Viei” în apropiere de localitatea Româneşti.
Cercetările arheologice au evidenţiat că la Dumbrăviţa (Româneşti) s-a dezvoltat o aşezare cu existenţă îndelungată deoarece aici au fost descoperite şi vestigii paleolitice din etapa aurignacianului dezvoltat (ce datează de 24.000 de ani) apoi nivele de locuire gravetiene (ce datează de 22.000 de ani).
Dintre vestigiile descoperite lângă localitatea Româneşti, expuse la muzeul municipal din Lugoj, se remarcă răzuitorul masiv, supranumit „gigant” aparţinând paleoliticului superior din Banat şi o serie de vase: fructiere, cupe cu picior perforat etc, aparţinând neoliticului.