Teritoriul comunei este in intregime campie cu panta lina spre sud in sensul scurgerii apelor de suprafata .

Terenul cu caracter artificial , arabil ,reprezinta 81%, padurile reprezinta 0,1%,apele si baltile 5,5%, iar pasunile si fanetele 9%.

Suprafata totala a comunei Satchinez insumeaza 11.090,7 ha.

Destinatia terenurilor potrivit cadastrului reactualizat in urma aplicarii Legii fondului funciar de restituire a pamanturilor exploatate de Cooperativele Agricole de Productie se prezinta astfel:-teren arabil in suprafata :8.968,53 ha

-pasuni:626,66ha

-fanete:346,41ha

-plantatii de vii:2,38ha

-livezi:6,94ha

Monografia loc.Satchinez a fost elaborata de Dr.Iutchin Varboncu Valeriu, fiu la satului care a cules de-a lungul timpului date si fotografii pe care le-a publicat in 1993.

Etimologia cuvantului este mentionata intr-un articol cunoscut scris de E. Craciun (1928) :” ...Exista o legenda mostenita din generatie in generatie cum ca aceasta comuna(Satchinez) a fost fondata de Pavel Chinezu si de unde i se trage si numele :Kenez-Themes-Kenez adica satul lui Pavel Chinezu din Timis.

In legatura cu numele satului lui Pavel Chinezu –nume desigur pastrat peste 5 veacuri in onoarea sa –el se gaseste mentionat scriptic deseori sub denumirea de Kenez-Rekezy, la autorii Milleker B,Borowsky S, Stefan Manciulea, care vorbesc despre existenta cetatii sau castelului lui Pavel Chinezu”.

Istoricul N. Iorga il numeste „viteazul si cumplitul Pavel Chinezul”.

In galeria marilor aparatori , ca ostas neintrecut si luptator activ pentru apararea independentei patriei si a gliei stramosesti s-a inscris si viteazul erou roman, Pavel Chinezul.De numele lui este legata in primul rand apararea granitelor de sud ale Banatului , impotriva incursiunilor fanatice turcesti in a doua jumatate a secolului XV, pe timpul vitejilor domni romani Vlad Tepes si Stefan cel Mare .

Ocuparea vremelnica da catre turci a Banatului a avut loc numai dupa moartea Huniazilor si a lui Pavel Chinezul- acest stralucit comandant (comite )al tinutului banatean-intre anii 1478-1494, ridicat la mari functiuni de stat numai prin merite proprii pana la rang de „capitan suprem”al armatelor in vremea domniei lui Matei Corvin Huniade.

Din cetatea lui Pavel Chinezul-resedinta strategica a eroului n-a mai ramas astazi decat o ridicatura de pamant sub forma unui trunchi de con , cu o raza de aproximativ 50m si inalta de 30m numita de localnici Gomila .

Din fosta moara de apa a lui Pavel Chinezul situata in apropierea cetatii se mai pastreaza amintirea si numele locului „Cotul Morii”.

Legenda istorica si traditia populara din Banat nu a uitat nici pana azi scena primei intalniri intre Pavel Chinezul si regele Matei Corvin . Se povesteste ca Regele Matei Corvin s-ar fi aflat in drum de la Seghedin spre Timisoara (1458) s- a oprit la moara lui Pavel Chinezu , moara unde pe vremea aceea eroul nostru era ajutor de morar.La moara s-au oprit doua trasuri de nobili in care era insusi Regele Matei Corvin si au cerut apa. Viteazul si puternicul Pavel Chinezul a luat o piatra de moara , a asezat pe ea o cana cu apa (pocal) si i-a servit pe masura rangului ,gest care l-a impresionat pe rege.

Dupa aceasta memorabila intalnire , Pavel Chinezul a fost ridicat din „calfa de morar „ la rang de baron , apoi a fost numit ban al Severinului , comite de Timisoara si capitan suprem al ostilor regatului din aceasta regiune .

Odata ajuns comite de Timisoara (1478) a instruit multe trupe de ostasi si a fortificat cetatile de pe Dunare si din multe sate pentru a face fata oricarui atac inamic, a consolidat cetatea Lipovei si Soimos.

La numai un an de la numirea sa in calitate de comandant al Timisoarei , Pavel Chinezu a trebuit sa intervina in lupte grele , chemat fiind de prietenul sau Stefan Bathory, voievodul Ardealului,in lupta de la Campul Painii(Orastie), dintre ostirile ardelene si armatele turcesti.Batalia a durat o singura zi , a fost foarte sangeroasa au murit 10.000 de romani si 30.000 de turci .Pavel Chinezul a luptat vitejeste si a invins, izbanda fiind sarbatorita pe campul de lupta.Traditia consemneaza faptul ca ostatii lui Pavel Chinezul si-au facut mese din lesurile dusmanilor cazuti ,de pe care ei mancara si baura la cina .

In ziua de 2 noiembrie 1481 Pavel Chinezu se indreapta din cetatea Timisoarei spre sud, in fruntea unei armate de 32.000 de oameni se indreapta spre Serbia , cetatea Golubat unde a-au dat lupte ,populatia sarba a trecut de partea invingatorilor adica a lui P. Chinezul pe care i-a adus in jurul Timisoarei si i-a cololizat.

In 15 septembrie 1482 Pavel Chinezul a gastigat batalia cu Frederic al III lea al Austriei.

La sedinta dietei maghiare din 15 iulie 1490, a luat parte si P Chinezul , care a

sprijinit direct alegerea ca rege a lui Vladislav al II lea.

In luna martie 1492, turcii au atacat iarasi granitele de sud ale regatului maghiar , profitand de luptele interne. Ei au fost intampinati si zdrobiti in jurul Timisoarei de catre Pavel Chinezul.

Desi batran si partial paralizat, comandantul de Timisoara mai respinse un atac turcesc indreptat impotriva Croatiei si a Banatului, in iarna anului 1493,dupa care in 24 noiembrie1494 s-a stins din viata in Loc St. Clemens, pe malul stang al raului Sava.

Dupa unele date Pavel Chinezul ar fi fost inmormantat in cripta bisericii vechi din loc. Vaszony(langa Balaton –Ungaria), in vreme ce alte scripte precizeaza exact numele locului, adica cripta Bisericii vechi Sf. Mihai – Romania.

ARTICOL ISTORIC:”Cercetari arheologice de la Satchinez”autor :Prof. Al . Radulescu, Muzeul istoric Timisoara, articol publicat in revista „Materiale si cercetari arheologice „:

„La marginea de sud-vest a comunei Satchinez(Satul- Chinezului), judetul Timis,mai exista si astazi o movila de teren numita de localnici „Gomila”, unde la un sondaj arheologic partial (1979)s-au gasit urme materiale de locuire omeneasca in mai multe straturi :din epoca neolitica , din epoca bronzului (geto-daco-romana)dar mai ales urme arheologice clare din evul mediu (sec. al XV lea ).Tot aici se afla un nucleu central fortificat (caramizi , mortar ,palisade), un sant de aparare si un val circular de pamant –urme probabile a unei cetati strategice din secolul XIII-lea ,XV-lea , sau urmele unei manastiri?, leprozerii?,afirmativ s-au gasit acolo si cateva monede din epoca Sigismund de Luxemburgsi anume a sotiei sale ,Regina Maria(1382-1385).

Dupa dezafectarea cetatii(distrugerea ei )pe locul si in apropierea ei s-ar fi aflat un cimitir de sat (sec. XV-lea,XVI –lea)S-au gasit aicioase umane ravasite,si 5 schelete de oameni ridicate pentru muzeu.Ca inventar s-au gasit :varfuri de sageti,ceramica ,cuie,un cercel de bronz , 2buc. Monededin epoca regelui Matei Corvin(1468-1470)si o moneda cu Antonius II din Italia , emisa in 1402.Dupa Prof. D Protase , tot in hotarul comunei s-ar fi gasit 9 monede de bronz romane si 2 monede de argint cu imparatul Antonius Pius si diva Augusta Faustina , predate muzeului Ungariei de Sud in anul 1905-1907, apoi o ceasca opait dacica (fragment), gasita in anul 1973 si predata Muzeului Banatului.

In componenta Comunei Satchinez intra satele Barateaz si Hodoni .

Este scrisa de preotul Paroh Ioan Danciu de la Biserica din Barateaz in anul 1995.

Preotul I. Danciu a cercetat cronicile scrise de Pr. Constantin Miut si Tiberiu Margineantu care i-au fost inaintasi precum si alte traditii orale.

Etimologia cuvantului (Barateaz ) este derivat de la cuvantul slav „brati” adica frati.Maghiarii neputand pronunta „brati” sau frati au zis au zis „barát”(calugar).Romanii autohtoni punand cuvantul „barát” sub flexibilitatea limbii lor au format pluralul „Barati”.

Pe locul asezarii Barateaz-spune traditia –a existat casa economica a calugarilor de la manastirea din hotarul Manasturului in drumul Vingai intre Barateaz si Manastur.Ruinele acestei manastiri s-au pastrat pana in anul 1884, iar astazi se poate vedea un loc mai inalt inconjurat de un sant.Fiind constransi de limba romana,ungurii au numit aceasta casa „Baráczhazá” (de la Barati), in loc de „Barátokháza”.Romanii au numit-o Baratiaz apoi Barateaz.

Satul Barateaz este prima data amintit in diplomele din 1411 apoi in cele din 1428. In harta topografica Merczy din 1723-1727 apare ca localitate fara locuitori.In harta din 1785 intocmita cu o statistica a proprietatilor funciare „Grundes ausweis der Steur Gemeide”donata de enoriasul Milovan Milivoi din Barateaz Muzeului Mitropoliei Banatului , figureaza apartinand in districtul Aradului Nou cu 99 de case si 2 mori cu cai.

Infiintarea localitatii este atestata intre secolele XIII-XIV,deoarece pentru perioada mai veche nu exista documente ci doar traditii.

La prima invazie turceasca Barateazul era organizat in Parohie veche si avea biserica proprie in locul numit azi „Coturi”. Simtind baratejanii apropierea turcilor au luat clopotele din turn si le-au asezat intr-o fantana din Coturi pe care au astupat-o si la intoarcere au pierdut locul si urma clopotelor , tanjind dupa ele si in ziua de azi.Aceasta intamplare a avut loc la anul mantuirii 1552.

In 1803 a fost cumparata aceasta asezare de la stat de catre Ioan Martin , Francisc si Grigore Cabdebo de origine armeana ai caror descendenti au posedat-o intre anii 1914-1943. Vatra satului de azi nu corespunde cu asezarea ei din trecut care a fost situata pe valea si dealul de langa sat dinspre Calacea .Si astazi mai exista o cruce de piatra care marcheaza locul vechiului cimitir si al bisericii .Din cauza inundatiilor la care era expus satul , cu timpul locuitorii s-au asezat pe vechea vatra a satului .

Populatia de bastina au fost romani , fapt consemnat si in nota explicativa pe pe harta din 1875 in care se precizeaza ca atunci a existat in Barateaz numai Parohie romana cu biserica , scoala si cimitir „Rumenische Kirche Pfarre, Schule, Friedhof”. Cu timpul prin fluctuatia locuitorilor numarul romanilor a inceput sa scada ,iar in anii 1884-1885 si in Barateaz au fost colonizati germani din jurul Köln-ului.La recensamantul din 18 martie 1967 populatia germana era dubla decat cea a romanilor, iar satul numara 750 locuitori.

In ce priveste administratia comunala la inceputul secolului al XVIII-lea Barateazul a fost sediul de „plasa „ datorita faptului ca familia Capdebo a avut o importanta deosebita in administratie .Cu timpul sediul a fost mutat in comuna Vinga.Notariat a existat in comuna inca din primii ani ai organizarii administrative si a durat pana in aprilie 1930, cand se desfinteaza si formeaza impreuna cu comuna Satchinez „circumscriptia notariala Satchinez”.La 1februarie 1937 iarasi devine comuna cu organizare proprie pana in anul 1942 cand se afiliaza comunei Gelu. Actualmente apartine de comuna Satchinez.

Intre anii 1600-1700 un grec din Timisoara a edificat pe spesele sale ,o biserica , in Barateaz pe dealul din sud- vestul localitatii situat intre drumul Timisoarei si al Hodonului de pe parau la circa 200 m de actuala vatra a satului.In a doua jumatate a veacului al XVIII –lea s-a stramutat localitatea de pe locul unde se afla azi , dar credinciosii au cercetat cu regularitate si biserica din deal dupa ce a fost construita si cea noua . Actuala biserica a fost construita intre anii 1822-1832 in stil baroc –vienez.

Datele despre loc. Hodoni sunt culese de prof. Dobanda Silvia,profesoara de Lb. romana in localitate si fiica a satului.A consultat „Dictionarul istoric al localitatilor din

Transilvania”de Coroilan Suciu si Monografia Banatului.

Numele satului Hodoni este atestat documentar pentru prima data in anul 1480,sub forma Odon ,in 1717 Hodogn,in 1723-1725 Odoign, in 1812 Hodony.In anul 1520 satul a fost proprietatea lui Bolyka Balint.In darile de seama din 1717 din circumscriptia timisoreana il gasim sub numele de Hodogn , cu 15 case . In anii 1723-1725, in harta lui Mercy si in harta oficiala din 1761, figureaza cu denumirea Odogn, ca pusta.In anul 1812 este cumparat de la stat de George Manaszy.In 1874 ajunge in stapanirea principelui Ioan din Toscana. In 1877 este proprietara Todesco Francisca.

In 1879, proprietarii au fost Gros Bela si Gheza , iar de la acestia , in 1888 , l-au cumparat Kastory Ioan si Mihai , ultimul ramanand proprietar pentru o perioada mai indelungata.Dupa moartea acestuia , in urma noii organizari administrative ,Hodoniul devine comuna ,pana in anul 1950.Din 1950 pana in 1956 este sat apartinator comunei Carani.Apoi din 1956 pana in 1968 este din nou comuna.In 1968 devine sat apartinator comunei Satchinez,situatie in care se gaseste si astazi.

Etimologia cuvantului” Hodoni” vine din maghiara” Odoni”ar insemna „sat batran”.

Localitate inregistrata la data: 08.11.2005; Ultima actualizare efectuata: 09.11.2009