PREZENTARE

 

Poziţionare geografică: Comuna Doba este situată în partea de vest a judeţului Satu Mare, la 15 km distanţă de municipiul Satu Mare;

Componenţa: Comuna este formată din localităţile: Doba – centru de comună, Paulian, Boghiş, Dacia şi Traian;

Căi de acces: DN 19;

Suprafaţa: 6881 ha ;

 
Comuna Doba, este  plasata in Transilvania, in vestul judetului Satu Mare, avand vecini R.Ungaria la NV, comuna Moftin la SV, comuna Terebesti la S, Satmarel la E si comuna Vetis la NE. Orasele intre care localitatea este intercalata sunt Satu Mare (15 km) si Carei.
 
Comuna DOBA se învecinează la nord-vest cu Ungaria, la sud-vest cu comuna Moftin, la sud cu comuna Terebeşti, în est cu comuna  Sătmărel iar la nord-est cu comuna Vetiş.

Din punct de vedere geografic comuna este formată 100% câmpie, cu o climă temperat-continentală, precipitaţii 300/480 mm/ml, solul fiind productiv.

Există anumite zone în cadrul localităţilor care sunt expuse la posibile inundaţii datorită neregularizării cursurilor de apă.

Comuna este străbătută de două cursuri de apă, ale căror debit de apă creşte în perioada ploioasă a anului. Acestea sunt răul Homorod care vine dinspre Sătmărel, trece pe lăngă satul Traian şi Dacia şi î-şi continuă drumul spre Ungaria şi răul Bălcaia care traversează satul Doba.

 
Din punct de vedere economico - administrativ satele comunei se aseamănă într-un fel între ele, fiecare având o stradă principală mai largă şi un centru unde sunt grupate edificiile sociale şi culturale de bază: primăria, dispensarul uman (satul de reşedinţă), şcoala, căminul cultural, biserica, magazinele comerciale ale cooperaţiei de consum, precum şi alte dotări, iar din strada principală se ramifică străzile laterale.

 
Satul Doba a fost o mică localitate din apropierea Someşului; numele îl găsim în înscrisuri în secolul XIV sub forma "Balkan-Dob” iar în 1241, în urma unei năvăliri tătare, satul a fost pustiit. Regele Istvan V a donat localitatea cu toate pământurile familiei Apor, familie considerată ca fiind întemeietoarea satului. În anul 1626, Nari Benedek a fost proprietarul moşiilor denumite "Kis puszta”, cu care se lăuda astfel: "Am o Dobă mai mică pe care dacă o lovesc, sar din ea o sută de pluguri”. În anul 1777, toată moşia este donată familiei Karoly Sandor, iar în prezent, cele mai multe pământuri sunt ale urmaşilor acesteia. Din cauza deselor inundaţii, satul este aşezat în prezent pe a treia vatră. Are încă din 1332 parohie şi preot, iar pe vremea Mariei Tereza a fost considerată localitate de rang superior, azi însă este una mică. Groful Karoly a construit aici în 1854 o biserică greco-catolică pentru românii stabiliţi în sat. Adinioară a avut probabil şi un castel deoarece în 1810 se mai vedeau ruinele acestuia pe malul Crasnei. Localitatea are poştă, telegraful este la Sătmârel iar staţia de cale ferată la Moftinul Mic.