RO EN HU DE

PREZENTARE

 

În extremitatea nordică a judeţului Sălaj, într-o zonă depresionară străjută de Dealurile Crasnei şi Dealurile Sălajului, se întinde comuna Sălăţig. Situată pe un relief mixt, de deal şi luncă, aşezarea este brăzdată de râul Sălaj şi de afluentul acestuia râului Mineu. Zonele de luncă ating altitudini de 100-200 m, iar cele de deal variază de la 200 la 500 m.


Aflat la numai 25 de km de reşedinţa de judeţ, municipiul Zalău, Sălăţig este mărginit de judeţul Satu Mare la vest, de oraşul Cehu Silvaniei la Nord, de comunele Coşeiu şi Herclean la sud-vest, Dobrin - la sud, Someş-Odorhei la sud şi sud-est şi Benesat la nord-est. Cu o suprafaţă totală de 5.791 ha, localitatea este alcătuită din cinci sate: Sălăţig, reşedinţa administrativă, Bulgari, Deja, Mineu şi Noţig.


Căi de acces

Accesul rutier în comună este asigurat de Drumul Judeţean 108 D, care face legatura cu drumul European 81. Satele componente sunt legate de drumul judeţean prin intermediul a patru drumuri comunale (D.C. 14, D.C. 16, D.C. 9, D.C. 17). Cea mai apropiată gară de cale ferată se află la 8 km de comună.

Date istorice

Existenţa unei aşezări la Sălăţig a fost certificată în 1329 (sub numele de Zylagzegh). Tot în secolul al XIV-lea au fost atestate şi celelalte sate componente: Bulgari în anul 1377, Deja în anul 1343, Mineu în anul 1335 şi Noţig în anul 1387. Primele urme de locuire de pe teritoriul actual al comunei datează din Evul Mediu, fapt dovedit de o cetate tărănească din pământ descoperită de arheologi.