Notice: Undefined index: LANG in /home/svscitym/domains/primariaonline.ro/public_html/prim/init.inc.php on line 61 Notice: Undefined index: in /home/svscitym/domains/primariaonline.ro/public_html/prim/init.inc.php on line 62 WALTERS Invest - Maramures - Asuaju de Sus

PREZENTARE

 

Situată în extremitatea sud-vestică a judeţului Maramureş, în zona etnografică cunoscută sub denumirea de “Ţara Codrului”, comuna Asuaju de Sus este străbătură de râul Asuaj şi înconjurată de dealurile Tarnita, Hurez, Dosul Mare şi Culmea, bogate în păduri de fag, stejar şi brad. Localitatea se află la numai 15 km de oraşul Ulmeni şi la 45 de km de Baia Mare, reşedinţa de judeţ, şi se învecinează cu comunele: Arinis, Baita de sub Codru, Homoroade (Satu Mare) şi Barsau (Satu Mare). Cu o suprafaţă totală de 5700 de hectare, alcătuită predominant din lunci şi terase, localitatea administrează două sate: Asuaju de Sus, centrul comunal, şi Asuaju de Jos. Aici locuiesc 1617 de oamei, din care 50% formează populaţia aptă de muncă.

Căi de acces

De la Baia Mare se poate ajunge la Asuaju de Sus pe Drumul Naţional Cluj Napoca - Baia Mare până la Hideaga şi de aici pe Drumul Judeţean 180 D. Legătura cu judeţul Satu Mare este asigurată de Drumul Judeţean 193 E. Cea mai apropiată staţie de transport feroviar este Gara Ulmeni.

Date istorice

Aşezarea a fost atestată documentar în 1391, sub denumirea de “Possessiones Olachales Duo Azzywag In District De Erdud”. În monografia comunei este menţionat faptul că primii locuitori s-au stabilit pe teritoriul actual al satului Asuaju de Jos, de unde au urcat printre cele două văi (probabil Urmeniş şi Asuaj), aşezându-se mai sus, pe deal, unde condiţiile de viaţă erau mai bune. In 1394 cele doua localităţi sunt prezentate în documente sub numele de “Azyuachet Aua Azyuach”. Primele familii care s-au aşezat pe aceste meleaguri, au fost cele ale Budenilor, apoi Brandusenii, Boitorenii odată cu colonizarea şvabilor din satul Sandra, judeţul Satu Mare. Cele mai multe terenuri le-a deţinut în localitate baronul Bornemisza Elemer, care în 1904 a ridicat pe versantul estic al Codrului un castel. După primul război mondial acesta a devenit proprietatea statului român, ulterior fiind folosit ca tabăra de vară pentru fete. Clădirea a fost incendiată şi a ars complet în ianuarie 1940. S-au păstrat până astăzi aleile amenajate de baron, plantaţiile de arbori de esenţa rară şi rămăşiţe ale zidurilor.