RO EN HU DE

PREZENTARE

 

În sudul judeţului Cluj, la o altitudine medie de 700 m, în defileul săpat de râul Iara în masivul Muntele Mare, se află comuna Valea Ierii. Localitatea se întinde de la poalele nordice ale Muntelui Mare până la colinele depresiunii Hăşdate, fiind brăzdată de râul Iara şi de afluenţii acestuia, prâurile Valea Şoimului, Valea Calului, Valea Galbenă şi Măruţiu. Situată la distanţe egale (45 km) de municipiile Turda şi Cluj-Napoca, Valea Ierii este mărginită de comunele Săvădisla la nord, cu Poşaga (jud Alba) la sud, Măguri – Răcătău la vest şi Băişoara la est. Cu o suprafaţă totală de 14800 ha, comuna este alcătuită din trei sate: Valea Ierii – reşedinţa administrativă – (cu cătunele Dâmbul Cucului şi Soci), Plopi şi Cerc.


Căi de acces

Comuna este traversată de Drumul Judeţean 107 N, continuat de Drumul Judeţean 107 J, ce urmează cursul Iarei până în satul Cerc. Acestea asigură legătura cu oraşul Turda şi cu reşedinţa de judeţ. De asemenea, Valea Ierii se află la 12 km de Drumul Judeţean 107 M, care leagă Turda de Cluj-Napoca.

Date istorice

Conform “Dicţionarului istoric al localităţilor din Transilvania” aşezarea de la Valea Ierii a fost atestată documentar în anul 1840, fiind menţionată în documentele oficiale ca un cătun al satului Hăşdate. Acesta din urmă era, în 1456, una dintre posesiunile cetăţii Lita, ale cărei ruine se mai păstrează şi astăzi la doar 9 km depărtare de Valea Ierii. Printre primii locuitori ai satului au fost trădătorii  lui Horea (unul dintre conducătorii răscoalei ţărăneşti de la 1784) care au fugit împreună cu familile lor din Mătişeşti (Alba). În mod similar s-a format satul Cerc, construit de ţărani refugiaţi din Ponorel (Alba) în urma răscoalei de la 1748. În Plopi, întemeietorii au fost locuitori ai satului Finişel, care deţineau terenuri pe aceste meleaguri.