În vestul judeţului Cluj, într-o zonă depresionară înconjurată de dealuri subcarpatice înalte, se întinde comuna Sâncraiu. Străjută de Vârful lui Bogdan (1151 m), Horaiţa (1078 m), Dealul Dulului (917 m) şi Măgura (754 m), aşezarea este brăzdată de pârâul Călata, ce izvorăşte din masivul cristalin Boroleasa  şi se varsă apoi în Crişul Repede. Situat la o altitudine medie de 600 m, Sâncraiu se află la numai 6 km de oraşul Huedin şi la 56 de km de Cluj-Napoca, reşedinţa de judeţ. Comuna are 1708 locuitori, o suprafaţă totală de 5683 ha şi este alcătuită din cinci sate: Sâncraiu – reşedinţa administrativă (aşezat în centru), Alunişu, aflat la 8 km vest la de centru, Domoşu - la 4 km est-nord-est, Brăişoru la 6 km nord-vest şi Horlacea la 5 km est de centrul comunal.

Accesul rutier în localitate este asigurat de Drumul Naţional 1 R, Drumul Judeţean 108, Huedin-Beliş-Albac, Drumul Judeţean 103, Sâncraiu-Alunisu, şi de drumurile comunale 126 şi 124, Huedin-Horlacea. Cea mai apropiată gară de transport feroviar pentru persoane şi mărfuri se flă la 6 km de comună, iar cel mai apropiat aeroport la 56 de km distanţă.

Comuna este electrificată în totalitate şi beneficiază de un sistem de alimentare cu apă potabilă şi canalizare la care au acces toate satele componente. Atât drumurile comunale, cât şi străzile satelor sunt asfaltate în totalitate.

Conform “Dicţionarului istoric al localităţilor din Transilvania”, prima menţiune documentară a satului Sâncraiu are loc la 1337, cu numele de „Sacerdos de villa Sencrai”. Următoare atestare, din punct de vedere cronologic, aparţine satului Horlacea -  1393, cu denumirea “possessio regalis Jacotelke alio nomine Horthlaka”. În 1408 este atestat Domoşu, în 1437 -  Alunişu şi abia în 1519 Brăişoru.